Un forehand ajunge în fileu. Copilul se uită la rachetă, se enervează și, câteva secunde mai târziu, începe următorul punct având încă în minte greșeala precedentă. Pentru un junior, concentrarea nu înseamnă să rămână perfect focusat de la primul până la ultimul punct al meciului. Asta nu este realist nici pentru adulți.

O abilitate mult mai importantă este să învețe să observe când atenția a rămas blocată în punctul trecut și să o aducă înapoi la ceea ce urmează.

Aici poate ajuta rutina dintre puncte: o succesiune scurtă și repetabilă prin care copilul încheie punctul trecut, se liniștește suficient cât să poată gândi clar și își alege un singur obiectiv pentru următorul punct.

Ce înseamnă, de fapt, concentrarea în tenis?

Concentrarea este adesea tratată ca o calitate pe care un copil fie o are, fie nu o are.

„Nu se concentrează.”
„Își pierde capul după două greșeli.”
„Dacă ar fi mai atent, ar juca mult mai bine.”

Pe teren însă, atenția nu rămâne fixată în același loc. Jucătorul trebuie permanent să o mute: către minge, poziția adversarului, propriul corp, scor, o decizie tactică, apoi înapoi către următoarea minge.

De aceea, în loc să îi cerem unui copil pur și simplu „concentrează-te!”, este mult mai util să îl învățăm la ce să își aducă atenția și ce să facă atunci când o pierde.

Programele de pregătire mentală studiate în sporturile cu rachetă au inclus tocmai abilități precum concentrarea, rutinele, relaxarea, vizualizarea și dialogul interior, iar o revizuire a 27 de studii a găsit în general rezultate favorabile asupra abilităților mentale și a unor indicatori de performanță [1]. Studiile diferă mult între ele, așa că nu există o singură „rețetă mentală” pentru toți jucătorii.

De ce contează pauza dintre două puncte?

În timpul punctului, copilul nu are timp pentru o analiză complicată. Mingea vine, trebuie să se deplaseze și să răspundă.
Între puncte apare însă o fereastră scurtă în care poate face ceva foarte valoros: să închidă punctul precedent și să pregătească următoarea acțiune.

Cercetarea din mai multe sporturi arată că rutinele folosite înaintea unei execuții pot susține performanța inclusiv în condiții de presiune [2]. În tenis juvenil există și studii specifice: într-o intervenție cu jucători de 11–14 ani, folosirea unei rutine înaintea serviciului a fost asociată cu o eficiență mai bună și cu mai multe game-uri de serviciu câștigate după intervenție [3]. Studiul a inclus doar 11 sportivi și nu a avut grup de control, deci nu trebuie tratat ca dovadă definitivă. Arată însă că rutina mentală poate fi antrenată și la juniori, nu doar copiată de la profesioniști.

O rutină pentru juniori poate fi foarte simplă

Copilul nu are nevoie de zece gesturi fixe sau de un ritual complicat. Pentru început, rutina poate avea doar trei momente:

1. Încheie punctul

Punctul s-a terminat.
Copilul poate avea o reacție: bucurie, dezamăgire, frustrare. Scopul nu este să îi cerem să nu simtă nimic.
Scopul este ca reacția să nu ocupe și următorul punct.

Un gest simplu poate marca trecerea: se întoarce către spatele terenului, își aranjează corzile, merge după minge sau își ia câteva secunde înainte să revină la linie. Mesajul este: „Punctul acela s-a terminat.”

2. Respiră și revino

O respirație controlată poate deveni un semnal simplu de resetare.
Nu trebuie transformată într-un protocol sofisticat. Pentru un copil poate fi suficientă o inspirație normală și o expirație lentă, în timp ce merge către poziția pentru punctul următor.

ITF recomandă folosirea respirației și a unui ritm mai deliberat între puncte atunci când jucătorii încep să se grăbească sub presiune [4].
Ideea nu este să eliminăm emoția. Este să îi oferim copilului câteva secunde în care emoția nu ia singură următoarea decizie.

3. Alege o singură idee pentru punctul următor

Înainte să înceapă punctul, copilul nu are nevoie de cinci corecții tehnice.
Are nevoie de o direcție clară. De exemplu:

• „mult peste fileu”;

• „picioare active”;
• „prima minge adânc”;
• „prima minge adânc”;
• „servesc spre rever”.

O singură idee este mai ușor de folosit decât o listă de lucruri pe care „nu trebuie să le facă”.
Apoi începe punctul. Încheie → respiră → următoarea sarcină.

Atât poate fi suficient pentru început.

Dialogul interior contează mai mult decât pare

Juniorii vorbesc cu ei înșiși pe teren chiar dacă nimeni nu îi învață să o facă.
Uneori cu voce tare:
„Nu pot să cred că am ratat asta.”
„Ce faci?”
„Iar ai dat în fileu.”

Alteori doar în minte.

Un studiu care a urmărit direct 28 de jucători tineri, cu vârsta medie de aproximativ 12 ani, a observat că self-talk-ul exprimat pe teren era mai des negativ decât pozitiv și că jucătorii foloseau relativ rar mesaje instrucționale [5].

Asta ne spune ceva important. Dacă nu antrenăm felul în care copilul își vorbește după o greșeală, nu înseamnă că va exista liniște. Înseamnă că dialogul se formează singur. O alternativă nu este să îl obligăm să spună: „Sunt cel mai bun!”

Mai util este un mesaj scurt, legat de acțiune: „Următoarea minge.” „Picioare.” „Sus peste fileu.”

Un studiu publicat în 2026 a testat timp de cinci săptămâni folosirea strategică a self-talk-ului la 50 de jucători tineri începători. Grupul care a folosit instrucțiuni mentale scurte a progresat mai mult la un test complex de schimburi decât grupul de control [6].

Nu înseamnă că un cuvânt magic rezolvă jocul. Înseamnă că atenția copilului poate fi orientată către ceva util și antrenabil.

Concentrarea se antrenează la antrenament, nu doar la turneu

Una dintre cele mai frecvente greșeli este să vorbim despre pregătirea mentală doar atunci când copilul începe să piardă meciuri.
„Trebuie să fii mai tare mental.”
„Nu te mai enerva.”
„Concentrează-te.”

Dar dacă rutina nu există în antrenament, este greu să apară spontan într-un moment important.

Într-un program de pregătire mentală realizat cu juniori britanici de 8–15 ani, sportivii au lucrat explicit cu self-talk, rutine, imagistică, focus și control emoțional. Cercetătorii au observat o mai bună înțelegere și utilizare a acestor abilități și, foarte important, apariția unui limbaj comun între sportivi și antrenor [7]. Studiul a fost mic și calitativ, dar oferă o idee practică foarte utilă: abilitățile mentale pot face parte din procesul normal de antrenament.

De aceea, rutina poate fi practicată în:
puncte de antrenament; tie-break-uri; game-uri cu scor; exerciții în care există o consecință pentru rezultat; meciuri de pregătire.

• puncte de antrenament;
• tie-break-uri;
• game-uri cu scor;
• exerciții în care există o consecință pentru rezultat;
• meciuri de pregătire.

La fel ca serviciul sau returul, rutina devine mai ușor de folosit atunci când copilul a repetat-o înainte să aibă cu adevărat nevoie de ea.

Dar dacă pierde trei puncte la rând?

Aici rutina devine cu adevărat utilă. Nu pentru că va opri automat seria de puncte pierdute, ci pentru că oferă copilului o alternativă la reacția foarte comună:
greșeală → frustrare → grabă → altă greșeală.

După un punct pierdut, copilul poate folosi aceeași secvență:
S-a terminat.
Respir.
Ce vreau să fac la următoarea minge?

Uneori va funcționa imediat. Alteori nu.
Concentrarea nu se vede prin absența completă a frustrării, ci prin capacitatea de a reveni tot mai repede la joc.

Ce poate face părintele?

Din tribună, „Concentrează-te!” pare o indicație firească.
Problema este că pentru copil nu conține nicio informație despre cum să facă asta.
Mai util este ca rutina să aparțină copilului și antrenorului, iar părintele să susțină procesul fără să introducă o a doua strategie în timpul meciului.

Cercetările calitative cu părinții juniorilor de tenis arată că intenția de a ajuta este puternică, dar intervențiile parentale improvizate pot avea uneori efecte diferite de cele dorite [8].
După meci, în loc de „De ce ți-ai pierdut concentrarea?” poate fi mai util „Ce te-a ajutat să revii după un punct greu?” sau „Când ai simțit că rutina ta a funcționat?”

Astfel, atenția se mută de la judecată către o abilitate pe care copilul o poate învăța.

Rutina nu trebuie să arate la fel pentru fiecare copil

Un junior poate prefera să se uite câteva secunde la corzile rachetei. Altul să meargă până în spatele terenului.
Altul să folosească un singur cuvânt.

Rutina nu trebuie să devină superstiție și nici să copieze gesturile unui jucător profesionist.
Ceea ce contează este funcția ei: să închidă punctul trecut, să readucă atenția în prezent și să ofere o direcție clară pentru punctul următor.

USTA folosește, de exemplu, o structură mai detaliată (reacție, recuperare, refocusare și pregătire), dar subliniază că rutina trebuie adaptată jucătorului [9]. Pentru un copil, mai simplu este adesea mai ușor de repetat.

Concentrarea nu este un talent rezervat jucătorilor „mentali”

Un copil care se enervează după o greșeală nu este automat „slab mental”. Un copil care își pierde uneori atenția nu este automat „neconcentrat”.
Tenisul creează permanent schimbări de scor, emoții, greșeli și situații pe care jucătorul nu le poate controla.
Tocmai de aceea poate deveni un mediu foarte bun pentru a învăța ceva important: nu controlez punctul care s-a terminat. Pot controla ce fac înaintea următorului.
Iar aceasta este o abilitate care se construiește în timp, punct cu punct.

Cum lucrăm la concentrare la YTD

La Young Tennis Development, în Albota, lângă Pitești, dezvoltarea juniorului nu înseamnă doar repetarea loviturilor.
Pe măsură ce copilul avansează, învață și să joace cu scor, să ia decizii, să răspundă la greșeli și să își construiască propriile rutine de joc.
Pentru copiii noi, primul pas este evaluarea gratuită, astfel încât antrenorii să poată recomanda grupa potrivită vârstei și nivelului.

Programează o evaluare gratuită

Vrei să vezi ce program i se potrivește copilului tău?

📍 Young Tennis Development
DN65B 469 A, Albota, Argeș, lângă Pitești
📲 0745 999 252

Întrebări frecvente

Cum își poate îmbunătăți un copil concentrarea în tenis?

Prin exerciții în care atenția are un obiectiv concret și prin rutine repetate între puncte. O rutină simplă poate ajuta copilul să încheie punctul trecut și să aleagă o singură sarcină pentru următorul.

Ce este rutina dintre puncte?

Este o secvență scurtă de acțiuni pe care jucătorul o repetă după terminarea unui punct. Pentru un junior poate fi foarte simplă: încheie punctul → respiră → alege următoarea sarcină.

Respirația ajută la concentrare?

Poate fi folosită ca parte a resetării dintre puncte și este recomandată în materialele de pregătire mentală pentru tenis [4]. Nu trebuie însă transformată într-un ritual complicat.

Ce îi spun copilului când își pierde concentrarea?

„Concentrează-te!” este greu de folosit pentru că nu spune copilului ce trebuie să facă. Este mai util ca antrenorul și sportivul să stabilească un reper concret: „următoarea minge”, „picioare”, „mult peste fileu” sau un alt cue potrivit situației.

Rutina trebuie folosită doar în competiții?

Nu. Este mai ușor de folosit în meci dacă a fost deja repetată în antrenamente și în jocurile cu scor.

Referințe

[1] Cece V, Guillet-Descas E, Martinent G. Mental training program in racket sports: A systematic review. International Journal of Racket Sports Science. 2020;2(1):55–71. doi:10.30827/Digibug.63721.

[2] Rupprecht AGO, Tran US, Gröpel P. The effectiveness of pre-performance routines in sports: a meta-analysis. International Review of Sport and Exercise Psychology. 2024;17(1):39–64. doi:10.1080/1750984X.2021.1944271.

[3] Morais C, Gomes AR. Pre-service routines, mental toughness and performance enhancement of young tennis athletes. International Journal of Sport Psychology. 2019;50(2):176–192. doi:10.7352/IJSP.2019.50.176.

[4] International Tennis Federation. How to deal with anxiety on a tennis court. 2020.

[5] Thibodeaux J, Winsler A. What do youth tennis athletes say to themselves? Observed and self-reported self-talk on the court. Psychology of Sport and Exercise. 2018;38:126–136. doi:10.1016/j.psychsport.2018.06.006.

[6] Galanis E, Kouvarakis P, Kouli O, et al. The Effects of a Strategic Instructional Self-Talk Intervention on Performance in a Complex Tennis Rally. Behavioral Sciences. 2026;16(1):87. doi:10.3390/bs16010087.

[7] Dohme LC, Bloom GA, Piggott D, Backhouse S. Development, Implementation, and Evaluation of an Athlete-Informed Mental Skills Training Program for Elite Youth Tennis Players. Journal of Applied Sport Psychology. 2020;32(5):429–449. doi:10.1080/10413200.2019.1573204.

[8] Dohme LC, Bloom GA, Knight CJ. Understanding the behaviours employed by parents to support the psychological development of elite youth tennis players in England. International Journal of Sport and Exercise Psychology. 2021;19(6):957–974. doi:10.1080/1612197X.2020.1827004.

[9] Lauer L. Green light, yellow light: Routines to succeed on the tennis court. USTA Player and Coach Development. 2021.