Nu există o vârstă fixă, ci un prag de pregătire tehnică și, mai ales, emoțională. Din punct de vedere tehnic, juniorul trebuie să poată menține un schimb de mingi de bază, să servească în careu și să știe să țină scorul. Din punct de vedere emoțional, trebuie să aibă capacitatea de a accepta pierderea unui punct fără reacții extreme. La Young Tennis Development, nu forțăm niciodată această etapă. Începem mereu cu meciuri de antrenament și turnee interne, de club, unde presiunea este inexistentă, pentru a construi treptat încrederea copilului.

      Ecosistemul competițional este progresiv:

• Turneele interne YTD: Sunt competiții amicale, organizate de noi exclusiv pentru membrii clubului, ideale pentru familiarizarea cu emoțiile unui meci.

• Sistemul Tenis10: Este circuitul național oficial pentru copiii sub 10 ani. Se joacă cu echipament adaptat biomecanicii copiilor (mingi roșii, portocalii și verzi, terenuri reduse) pentru a promova raliurile și jocul tactic.

• Turneele FRT (Federația Română de Tenis): Încep de la categoria U12 (sub 12 ani) și reprezintă circuitul național de performanță, unde se joacă cu mingi normale, pe teren standard, și se acumulează puncte pentru clasamentul național.

Competițiile îi învață să își asume responsabilitatea, să lupte până la ultimul punct și să își gestioneze atât victoria, cât și înfrângerea. Fiecare meci devine o lecție practică pentru următorul pas în evoluția lor.

Pregătirea mentală este la fel de importantă ca reverul sau serviciul. În săptămâna premergătoare unui turneu, reducem încărcătura fizică (tapering) și ne concentrăm pe simulări de meci. Învățăm copiii rutine specifice între puncte (cum să folosească prosopul, cum să controleze respirația pentru a scădea ritmul cardiac) și le mutăm atenția de la obsesia pentru „rezultatul final” la concentrarea pe proces (ex: „obiectivul tău azi este să ataci pe mingea a doua a adversarului”).

Regulamentele oficiale de tenis (inclusiv FRT și ITF) interzic cu desăvârșire asistența tactică (coaching-ul) din partea părinților sau antrenorilor în timpul partidei, sub sancțiunea penalizării jucătorului. Mai important decât regulamentul este însă aspectul psihologic: indicațiile de pe margine adaugă o presiune imensă pe copil, care este oricum stresat. Cel mai bun rol al părintelui este cel de suporter tăcut și pozitiv: aplaudați efortul și punctele bune, păstrați o atitudine relaxată, iar analiza tactică lăsați-o strict pe seama antrenorilor noștri la antrenamentul de a doua zi.